Decembrie
E frig și plouă întruna, copile,
Tu nu vezi, acoperă-ți părul cu rime
Rupte din timpul rămas fără timbre,
Din ceru-nnorat înecat în umbre,
Sufocată mă simt de culorile sumbre
și nu-mi permit să contest, îmi e bine,
dar bine de tot în jurul și în afară de mine..
E frig și plouă, nu ninge-n decembre,
Copacii-s îmbrăcați în haine funebre,
Dansează în faruri de mașini ce gonesc
spre nemurire sau culori ce-nverzesc
să mai piardă câte-un ort popesc.
Și aștept să ningă, triste decembrie,
să-mi iau adio firesc, cu mândrie,
că am reușit să-ți supraviețuiesc abia,
trăind deasupra capului cu Damocles și sabia,
gândind neîncetat la castele de nisip,
e decembrie, e trist, plouă, e frig.
Comments
S-ar putea să-ți placă și
4 comentarii
Elena
Foarte frumos poemul, imi place cum scrii.
Este cu adevarat un Decembrie ciudat, ba ploua ba e soare dar nici urma de ninsoare.
Pisica Neagră
Multumesc! 🙂
Marius Davidesco
poem scris sub influență bacoviană? 🙂
Pisica Neagră
oarecum. cred că influența asta bacoviană m-a însoțit de când m-am apucat de scris lirice. și nu numai. 😀