-
..azi sunt o tipă cumsecade
scriu pe genunchi vers negru pentru zile albe, să nu uit cum mă simt acum, când pulsul scade și cum, din afară spre înăuntru, mă tot roade un sentiment ciudat ce mă coboară-n cascade, nu mă lasă în pace, mă tot împinge, mă arde, dă cu mine în toți pereții – plec, vine-n ambuscade. între zile și insomnii, sunt prinsă în năvoade. am slăbit, mi-au zis. mă simt – imunitatea-mi scade, și toate zâmbetele ce mă hrăneau, acum îmi par fade, nu am poftă de râs. fluturii din stomac – doar larve schiloade. dau vina pe planete, or fi ele în ceva case retrograde, de trec așa ușor de la plajă…
-
sevraj
adoram poezia. și ea cam la fel pe mine. mă căuta dimineața într-o ceașcă cu buline. m-am ascuns în ea ca o vișină-n praline, (ne)plângeam amândouă că-nainte era mai bine. adoram poezia. și-i cam creasem dependență, mă consuma, mă devora printr-o corespondență – o lăsam liberă să vă-ntâlniți într-o coincidență. eram drogul ei, dar relația asta-a ajuns la scadență. adoram poezia. și-mi plăcea (c)orbul ei libertinaj, aluneca prin mine prin cuvinte, ca un pelerinaj. o cerusem. ba chiar am locuit o vreme în concubinaj. acum vrea să se lase de mine – uite, ăsta e un sevraj.
-
Bucăți din țara mea frumoasă: Vâlcele – Râmnicu Vâlcea
Uite că aproape vine 1 iunie și eu nu am apucat să public articolașul acesta drăguț despre vacanța de 1 mai. Să mai zic că am avut chestii de făcut, că am editat un vlog de 26 de minute, că am editat sute de poze din excursia asta, dar și de la Gala Spring SuperBlog? Am zis, dar nu mai zic. 3 zile de drumeții cu Arhiva de Geografie Multe cuvinte nu voi folosi în acest post, ar fi de prisos. Am imagini extrem de sugestive despre ce s-a întâmplat acolo. Am plecat sâmbătă dimineața (am cam întârziat, dar nu e ca și cum ar fi un lucru nou..), am…
-
n-are cine ca să ce.
și m-am urcat în turnul meu de fildeș, să mă arunc în brațele tale de dumnezeu orb. am crezut în tine ca un surd ce urmărește semnele din mâini și nu înțelege de ce e absurd să taci și să faci. fapte, nu vorbe, aici, acum, nu răspoimâine, când mai plouă, dar nici eu nu mă cred când spun că pot să fac ce-ți cer. și m-am sucit iar ca un fus ce-ți alunecă printre degete, n-am fost deloc și tot s-a dus, puteai să fii și nu mai este… înșir cuvinte pe o ață pe care te oblig să mergi, și versul de rimă se agață, dar mie-mi place…
-
poemul (z)vârcolac
Nu mi-am mai scris un vers de ceva timp și simt că parcă îmi mai crește o mână din plămâni până în creștet, cu care mă mângâi atunci când mă enervez. Scriu. Îmi apar litere de tipar pe mână și încerc să-mi beau cafeaua cu lapte la fel cum o făceam și acum o săptămână. Sunt o lupă. Îmi exagerez trăirile de dragul acestor rânduri aruncate într-un colț necitibil. Sunt o lupă. Vreau un lup din care să mușc tandru ca dintr-o lună plină de ea. După fiecare poem din ăsta îmi rămân dureri în minte ca după o naștere nereușită prin cezariană. Îmi simt mâinile pătate de trădare –…
-
Columna lui Traian. Atenție! Articol documentat!
Ce m-a apucat să scriu despre Columna lui Traian, poate vă întrebați. Ei bine, ziua de 12 mai mi-a amintit de acest subiect pe care l-am avut de aprofundat pentru master. În anul 113, pe 12 mai, a fost inaugurată la Roma, în forumul nou construit, „Columna lui Traian„, operă atribuită lui Apollodor din Damasc. Așa mi-am spus că ar trebui să public ceea ce am scris acum vreo patru ani pe mesele BCU (nu e bancă :)), e Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”). Atenție! Articol lung, dar mega-interesant 😀 După ce a cucerit Dacia, Traian s-a hotărât să ridice în centrul Romei o serie de construcții monumentale, în piața care îi…
-
Scrisoare fără nume 6. Am rămas tablou.. Și două săptămâni.
Mă apuc din nou de scris(ori). Da, m-am lăsat de tine o perioadă. M-am simțit ca atunci când te minți că nu ți-e poftă de o țigară, că vei reuși să te lași. De data asta. Sevraj. Tremurul mâinii ce-mi aluneca peste ochi cu apă rece, liniștea țiuită în urechea stângă, dimineți cu o singură ceașcă de cafea pe birou. Pagini goale, rămase pline de mine. Aș spune de „noi”, dar aș minți. Nu mi-am imaginat că voi aduna atâtea zile de nescris. Am strâns (la piept) imagini întipărite în celulele miocardului, desenate pe retina ochilor căprui. Obosiți și neplânși. Am râs cu ochii în câteva rânduri. Eu nu mai…
-
Am găsit încă un loc de joacă: TrickZone! :D
Înainte de Paște, nu chiar de mult tare, am ieșit în Centrul Vechi să mă joc. Firește. Doar nu era să stau la vreo terasă ori să mănânc în stradă, agățată din fugă de vreo tanti ce-mi vrăjește ceva despre o masă-n doi și vreo cafea. Nu vezi, bre, că-s singură? Doar pare că mănânc cât doi.. :)) Așa, cum ziceam, am ieșit să mă joc la TrickZone. Pam, pam! TrickZone – singura sală de jocuri din Centrul Vechi Am răspuns cu un DA! mare și apăsat atunci când Iulia m-a invitat să stricăm petrecerea băieților. 😀 Argumentul suprem a fost „pizza și bere”. 😀 Iată-mă, deci, pe 11 aprilie,…
-
Dor de doare, de soare în mare..
Mi-e dor de mare. De nicio mișcare în zare. De soare pe piele arzând, de buze uscate și-n plete să am vânt. Mi-e dor de scoici înțepate, să-mi strige din borcan adunate, Și-ntregi, și sparte, albe, pestrițe, le pun să joace pe scena amintirilor – cele mai bune actrițe. Mi-e dor de oboseala răsăritului și hamsiile sărate, de gingășia sărutului, cu ochii întinși la îmbrățișarea în care se trezesc soarele, cerul și marea. Mi-e dor, pe înserate, de plimbări haioase, de liniștea stricată de păsări albe, grațioase, de stelele vii aprinse pe infinitul fără tavane false. Mi-e dor de mare și-i spun: așteaptă-mă, vin să te văd săptămâna viitoare..
-
Astăzi a plouat… frumos
Și m-a plouat sub tălpi și-n creștet Cu un frig tomnatic, veșted. M-a întors din drumul către nicăieri, M-am uitat în mine: mai martie ca ieri. Îmi știu temerile ca pe propriile buzunare, Și fricile, și spasmele îmi cer o răzbunare, Să-mi înving suferința așa, cu mâinile goale. Doar că tot ce fac se-ntoarce în mine. Și doare. Se numește karmă și-s cam tristă să aflu că Toate rănile doar cu timpul se vindecă. Îmi pun secunde, adun ani pe plăgi deschise De mine, prin fapte deja făcute sau vorbe deja zise. Astăzi a plouat frumos, cu nori mergând pe jos, Eu am avut umbrelă, am zâmbit, dar ce folos?…
-
Fast and Furious 8 a fost de nota 10!
Am fost astăzi la avanpremiera filmului Fast and Furious 8 și mi-a plăcut atât de mult încât simt nevoia să scriu acum, fără să mai amân nici măcar o zi. 😀 Fast and Furious 8: The Fate of the Furious – O poveste despre familie… Încep cu acest aspect al filmului pentru că mi se pare că este ideea centrală, motorul acțiunii. Întâlnim încă din primele secvențe sentimentul de apartenență la un grup, dragostea de familie ce ia fața curselor de mașini – Dom (Vin Diesel) și Letty (Michelle Rodriguez) sunt în luna de miere undeva prin Cuba. Avem și curse, avem și mașini mișto, avem și multe faze spectaculoase,…
-
Trunchi de pământ
Am ieșit din burta pământului pe nerăsuflate. Am renăscut din pântecul lunii.. martie și-un echinocțiu mi-au fost leagăn. Primul ecou al plânsului meu încă-mi este întipărit în glas, și curge pe pagini scrise-n cer. Tunete și fulgere răsărite din senin – Caracterul meu. Acum știu deja să număr 30 de primăveri. Am cam crescut, deși aș spune că se leagă mai bine pământul în inimă și-n articulații, țărâna în care am înfipt rădăcini de vise, prinse în buchet de râme, azi mi-e mai ușoară -n piept. Tata s-a sădit pe sine în căpruiul ochilor mei, dar și-n ridul dintre ei. Mama mi-a dat zâmbetul. Pe al său, de tot. De…
