-
Poezia săptămânii – Ion Minulescu.
La mulți ani, cititor! 🙂 Am revenit. Mi-era dor de o poezie a săptămânii. Cu atâtea sarmale și salată boeuf, cred că ni s-a cam răcit creierașul. Zic să-l mai destindem nițel și să ne delectăm cu câteva versuri ale unui autor român, poet și prozator. Că dacă n-ar fi fost, io ce mai scriam azi? 😀 135 de ani de la nașterea lui Ion Minulescu Ieri s-au împlinit 135 de ani de la nașterea lui Ion Minulescu (6 ianuarie 1881 – 11 aprilie 1944), un reprezentant de seamă al simbolismului românesc. Deși s-a născut la București, acesta a copilărit la Slatina, urmând totuși cursurile școlii primare și gimnaziale în…
-
Te simți cel mai bine atunci când faci un bine altora!
A trecut perioada sărbătorilor. Ne-am mai liniștit, ne-am tras sufletul după alergătura aferentă pregătirilor de Crăciun și Anul Nou și putem sta de vorbă acum. Nu am mai scris de mult, știu, dar am avut un motiv întemeiat. Revin eu cu detalii, stați chill. 😀 Te simți cel mai bine atunci când faci un bine altora! Astăzi este despre binele pe care îl putem face față de persoanele aflate la nevoie. Nu întâmplător am ales să scriu despre asta după Anul Nou. Pentru că faptele bune nu au nevoie de o anume perioadă, ele au nevoie de constanță. Și cine știe, poate aceste clișee (să fim mai buni, să dăm…
-
Îmi sunt fără să-mi fii.
Chip străveziu, abia zărit dimineața printre gene, corpuri calde, mâini flămânde, mângâieri de neatingeri. Eu cu tine. Dor de blândețe, de cearșaful ținut între coapse, de mâna întinsă peste tine și sărutul cu buze moi. Șoapte în priviri și bătăi de inimi în tandem. Ne sincronizam. Gândurile ne erau creioane colorate ce desenau mii de sori și căsuțe de munte pe asfalt în parc. Inocenți și veseli. Ne voiam și totul era bine. Vorbeam despre asta în universul nostru, creat în jurul unei pasiuni ce s-a lăbărțat peste ore și ore, peste timp și spațiu. Univers într-un pahar cu apă. Apă plată în care mai adaug uneori bule. Îmi zici…
-
Poezia săptămânii. Marin Sorescu.
Pfuii, cum trec zilele astea, domnule, nici nu-mi dădui seama că trecu ziua de joi și eu nu pusăi Poezia săptămânii. Astăzi este despre doljeanul Marin Sorescu, un scriitor deosebit, mult prea puțin cunoscut și mai ales apreciat la adevărata sa valoare. Sau cel puțin așa mi se pare mie. Așa cum v-am obișnuit deja, voi spune câteva cuvinte despre autorul de azi, membru titular (din 1992) al Academiei Române. Marin Sorescu – ”Tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă” (G. Călinescu) Marin Sorescu s-a născut la 29 februarie 1936, Bulzești, Dolj. Principala sa activitate a fost cea de poet, publicând de-a lungul vieții 24 de volume…
-
Eu și iarna sunt pe val, bose!
Mă apucase pe mine astă-vară o nebunie cu alergatul. Mă trezeam dimineața la 7 (!!) și ieșeam în Orășel. Al copiilor, nu în cluburi. Motivația nu știu de unde venea și nici ce voia de la mine. Am un metabolism bun de la natură, nu ar fi fost nevoie să slăbesc. Dar îmi plăcea să zic că mă tonifiez. :)) În fine, nu știu de ce râd. Că, până la urmă, alergatul ăsta nu este numai despre corp frumos de arătat în revistă sau despre statusurile pe Facebook (pe care și eu le foloseam, 😀 normal), este și despre tonifiere și un stil de viață sănătos. Doamne, cum sună asta!…
-
Gânduri ninse.
Îmi stau ascunse, cu genunchii moi sub ele, Gândurile. Sorb din ceașca amintirilor din viitor în fața ferestrei către interior. Aștept să ningă. Fulgii mi-ar așeza steluțe mov în păr peste crengi de vise. Mi-aș face leagăn din oftat și cuib din cuvinte stinse-n vocea ta. Ecou, ecou, ecou – pereții-s albi. Vorbesc cu mine în tâmple, aștept să mi se întâmple ninsoarea. Dar, vezi, iarna mea e primăvară…
-
Ultimele clipe ale lui Nichita Stănescu.
Biografiile și memoriile – o completare a tabloului impresiilor mele despre autori În general, tipul ăsta de subiect atrage audiența. Recunosc că îmi place să aflu detalii din viața autorilor pe care îi citesc cu interes, iar felul în care ei au sfârșit îmi completează cumva tabloul impresiilor despre creațiile lor citite de mine până în prezent. Citesc cu drag biografii, dar mai ales memorii. Au acea notă personală, un pic din sufletul creatorului, ce mă atrage, mă intrigă și, deși știu că unele lucruri scrise acolo sunt pure fantezii (picante de cele mai multe ori), le savurez ca pe un pahar cu apă rece în căldura ce descompune cadavre pe catafalc…
-
Despre lansarea cărții „Tata este gras” de Jim Gaffigan
Am scris pe umblăreț.com despre lansarea cărții Tata este gras de Jim Gaffigan și am pus câteva poze de la evenimentul de aseară. Intrarea a fost liberă, așa cum se anunțase, dar surprizele s-au ținut lanț apoi. Surprizele plăcute. Am primit gratuit atât cartea tipărită, cât și varianta audiobook (care durează 8 ore și jumătate!). Am răsfoit-o imediat cum a ajuns la mine și mi-a plăcut stilul degajat al autorului. Jim Gaffigan este un comic de stand-up, actor, scriitor și fost angajat care aproviziona rafturile într-un magazin alimentar din Indiana. Confesiunile sale sunt o descriere amănunțită, expusă într-un mod atractiv, vesel, a provocărilor pe care le presupune creșterea a cinci copii (atâția câți…
-
Recenzie „Fenomenul Pitești” de Virgil Ierunca
A trecut ceva timp de când nu am mai scris o recenzie pentru blogul meu drăguț. Nu pentru că nu aș mai fi citit între timp, doar că am avut alte idei care le-au luat fața celor din literatură. Am mai terminat câteva cărți, sunt la rând, la recenzat. Astăzi a venit rândul Fenomenului Pitești: Virgil Ierunca, soțul Monicăi Lovinescu, a pătruns în infernul închisorilor comuniste, reușind să descrie ororile îndurate de tinerii studenți în marginea unui Pitești concentraționar. Am citit cartea asta cu greu. Deși are mai puțin de 100 de pagini, după fiecare 6-7 pagini aveam nevoie de o mică pauză. Imaginile descrise aici abia pot fi suportate, sunt…
-
Sâmbăta cu folclor. Maria Lătărețu.
De când m-am gândit să inaugurez categoria asta pe blog (Sâmbăta cu folclor), mi-am zis că Maria Lătărețu trebuie să fie printre primii artiști ai muzicii populare despre care voi scrie. Și iată că, după Maria Tănase și Liviu Vasilică, a venit și rândul privighetorii Gorjului. Nu e o întâmplare că am ales din nou o interpretă din zona Olteniei, dar așa cum vibrez pe muzica aceasta, nu o mai fac nicicum. 🙂 Am mai zis-o, dar trebuie să spun și acum că am crescut cu drag de muzica populară și tradiții românești. Genericul emisiunii de duminică (la prânz) Tezaur folcloric și vocea Marioarei Murărescu nu-mi vor dispărea din minte niciodată. Tocmai…
-
Poezia săptămânii – Poezie moartă.
Joi. Poezia săptămânii. A venit decembrie – nu știu cum, când. Timpul e subtil, al naibii. Aștepți să treacă de parcă el ar avea verde la semafor. Intersecția asta e dubioasă – tu cu timpul, față în față. Îl privești în ochi, aștepți să-și ia privirea de la tine, să te mai slăbească. Dă-mi pace! Ha, ha! Not funny. Așteaptă să faci tu primul pas. Zboară! Du-te de la mine pe coline însorite, poartă pe brațe răbdătoare pe alții! Eu nu am răbdare să te mai aștept și mă arunc în circulație. Calc pe un capac de canal pe care scrie data de azi. 03.12.2015. Așa, ca să nu uit.…
-
Despre națiune, ca o familie – de Lorena Lupu
Mă uitam azi la monitor, stând cu o mână-n falcă. Scrollam. Steaguri, reproșuri, dulcegării sau indiferențe. Unii, că am uitat de Colectiv, alții că țara asta e infectă, ceilalți, mno, patrioți. Am văzut că scrise și Lorena Lupu ceva. Ea scrie multe. Și nu mărunte. Văzui titlul: Despre națiune, ca o familie. Zic hmm, tre’ să fie interesant. Și intru cu gândul că sigur va avea o părere care mă va surprinde. Uneori, am tendința să o percep ca fiind un Gică Contra. Și da, m-a surprins azi cu textul ăsta despre familie. Sincer, curat, în stilu-i caracteristic. Mi-a plăcut. Reproduc aici o parte: Toată tinereţea mea, am urât atât ideea de…