• Comentez.

    Femeia în politică.

    Drept exemplu: Elena Udrea. Cu un nume predestinat celebrității pe scena politică românească, frumoasa blondă își începe autoportretul exact ca în basme, mai că îmi vine să fac o legătură între descriere și poveștile politicienilor. „M-am nascut in a doua zi de Craciun in 1973, in Buzau (nu in Plescoi), unde mi-am si petrecut primii 18 ani de viata. Impreună cu fratele meu mai mare am crescut intr-o familie unita, care ne-a inconjurat cu dragoste si caldura.” Ce frumos! Cu așa început, să tot închizi pagina citești cu interes crescând. Suspansul crește……

  • Aberații

    Șoc și groază!

    Incredibil, doamnelor și domnilor! Cuplul de piatră sau temelia tuturor cuplurilor din showbizul autohton divorțează! Toate publicațiile (tabloidele!) mi-au aruncat în aer Facebook-ul cu această știre de șoc și groază: Andreea Marin și Ștefan Bă(și)nică s-au despărțit! „Nu se poate așa ceva! Trist!” au fost primele reacții.. Mdeah.. zisăi eu și mă scărpinai pe burtă.. Și vedetele plâng câteodată. Dar, vă rugăm, discreție. „Dragii nostri, acest mesaj este pentru cei carora le pasa cu adevarat de evolutia noastra profesionala si personala si care ne respecta intimitatea. Dupa 7 ani de casnicie, am decis de comun acord ca e mai bine pentru noi sa ne separam, cu respect pentru tot ceea ce…

  • București cu blocuri gri

    Știi bine, e București..

    „București cu blocuri gri” îmi place mie să-l numesc. De data asta însă, pun câteva fotografii mai speciale, diferite față de concepția tuturor, inclusiv a mea (până la un punct), că Bucureștiul este doar un oraș gri. E primul set din această lungă serie a Bucureștiului meu cu sau.. fără blocuri gri. 🙂 Enjoy!

  • Frânturi de suflet

    Scrisoare către Ea

    Draga mea, Am ales să îţi scriu aceste rânduri aici tocmai pentru că ştiu că te vei uita. Mă vei căuta cu privirea, îmi vei sorbi fiecare cuvânt, îl vei lua şi îl vei diseca în zeci de mii de bucăţele dureroase.. Şi tare aş vrea să stăm de vorbă ca între fete, să ne plângem una alteia, să bârfim chestii minore, să râdem la bancuri seci. Dar ştiu că nu pot să fac chestiile astea cu tine. Nu. Tu nu poţi vorbi cu o fată aşa cum se face, tu nu înţelegi sintagma „ca între fete”. Tu ești diferită. De aceea nici nu ţi`am cerut să fii altfel decât…

  • Cărțuială

    Ridică-te, Gheorghe! Culcă-te, Ioane!

    Mă gândeam acum ce să scriu în legătură cu Sfântul Ion ce se apropie, adicătelea e mâine. Și mi-a venit în cap poezia lui Radu Gyr despre care citisem în Adevărul niște… curiozități (le-am zis eu). Dar hai să nu vorbim în gol, să citim, mai întâi de toate, poezia: „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!” Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tau ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele, ci ca să aduni chiuind…

  • Frânturi de suflet

    7 luni.. (20 august 2010)

    „Azi se fac 7 luni.. 7 luni de când nu am mai vorbit… Nici nu știu ce aș putea să spun, să scriu pt că mi`e teamă că nu voi exprima exact ce simt. Din punct de vedere fizic, o durere în piept, durere surdă ce e acolo în fiecare clipă, durere cu care m`am obișnuit, face parte din mine. La fel și lacrimile zilnice pe care le vărs.. La fel și toți fiorii ce mă trec de câte ori îl simt lângă mine, deseori.. Dpdv psihic, sunt ruină. Încerc să`mi mențin zidurile drepte să pot adăposti mai bine acest gol imens.. Nu trebuie să arăt nimănui nimic din toate…

  • Frânturi de suflet,  Vorbe de duh

    Ho, ho.. Ho, mă!

    Sărbătorile vin și pleacă. Se lasă așteptate, cu tot cu vacanța aferentă, cu tot cu cozonacii cumpărați și mirosul de brad artificial, scos de la prăfuială, de unde l-ai pus anul trecut. Adică anul ăsta, dacă ți se întâmplă să îl lași până după sărbători (așa cum se obișnuiește). Eu l-am împodobit abia ieri. Mă deprimă și cred că nu apucă anul nou la aer curat. Saci de plastic îi vor fi hăinuță încă un an. Până m-oi hotărî să-mi cumpăr un brad de-adevăratelea, în ghiveci, pe care să-l plantez mai apoi, în fiecare iarnă câte unul, la țară, acasă la mine. Ar fi frumos! Dar nu îmi mai fac…

  • București cu blocuri gri,  Ochi de pisică neagră

    Câte ceva despre Universitate.

    Despre zonă, zic. Că despre instituție în sine, puteți să dați un sărci pe gugăl. Pozele pe care le pun aici sunt făcute într-o zi friguroasă, chiar de Sfântul Nicolae. Apropo de moșu` aiesta, mă gândeam zilele trecute cum ar fi să facă și americanii cum facem noi: să-și împământenească sărbători de peste mări și oceane. Ar cam avea de lucru la câte etnii străbat/locuiesc pe pământul visului american… Aș vrea să-i văd cum îl așteaptă ei pe Moș Nicolae să le pună dulciuri sau Mc`uri în timberlands`uri.. Sau cum își împart nuielușe legate cu fundițe roșii. Oricum ar fi, au și ei ceva bun: Hobbitul. :)) Aștept lansarea și mărturisesc…

  • București cu blocuri gri,  Jurnalism,  Ochi de pisică neagră,  Radiografia unei zile

    Radiografia unei zile.

    Joia trecută am avut filmare. Ah! Ar trebui să încep cu o introducere mai detaliată. Nu zic decât atât: am început o perioadă de practică la TVh 2.0, fostul TVRm. Emisiunea se numește „Viața fără fard” cu difuzare în zilele de luni și vineri la ora 17:00. Lucrurile se mișcă bine și, deocamdată, aspectul ăsta mă interesează cel mai tare. Învăț și mai am multe de învățat. Noroc că învăț repede! 😀 Și cum spuneam… Joia trecută am avut filmare. În trei locuri. Am avut parte de două premiere: primul vox populi și primul interviu din viața mea (interviu luat, nu acordat! :P). Spre surprinderea mea, nu am avut emoții,…

  • Frânturi de suflet

    Scris cu.. optimism!

    Pe bune dacă știu de capu` meu. Și pe bune dacă vreau să aflu. Optimismul nu are loc în viața mea pentru că îl gonesc mereu de la ușa ochilor mei. Îmi place negrul, dar nu ăla de doliu că ăla doare. Optimismul înseamnă să te lași fraierit de ceilalți și de tine. Să fii optimist e sinonim cu a fi ireal de chior, cu adevărat bolnav. Trebuie să fii într`o permanentă negare a realității și a sentimentelor ce se stârnesc în tine la fiecare pas din viață.. Părerea mea e că nu există optimism, e doar un fel de a spune „băi, eu nu vreau să văd ce se`ntâmplă…

  • (de)Lirice,  Frânturi de suflet

    Testament.

      M-am hotărât să tai cerul în bucăţi mici şi mijlocii. M-am hotărât apoi să-mi iau lumea-n cap, ca pe fes. Şi să umblu aşa, fără ţintă cu un scop. Nu ştiu care şi un nu ştiu ce, urmat de un Nu-mi pasă! Mă arunc în gol ştiind că jos am o plasă de siguranţă. Văd că nu e acolo şi îmi deschid aripile să zbor. Hai, zbori! Las în urmă urme de reacţie. Just like a plane. 🙂 Iau lucrurile aşa cum sunt. Cum sunt eu, adică. În plin proces de metamorfoză, mă aflu, mă descopăr. Şi-mi place. Gust roşu, cu dungi galbene-aurii. Ca o pară. Chiar şi mălăiaţă.…

  • Despre mine și ce lucruri minunate fac eu

    Chestii – să mă (re)cunoști.

    Am încercat întotdeauna să înțeleg fiecare cuvânt din fiecare propoziție din fiecare frază auzită de mine, vrând – nevrând. Tot vrând -nevrând le trec prin filtrul rațiunii, unele concluzii îmi provoacă silă, altele milă, altele mă ambiționează, altele îmi provoacă un plâns râs isteric sau pur și simplu mă lasă rece. Privind mai atent și la gândurile mele expuse prin cuvinte, îmi dau seama de întunericul din mine. Sunt confuză imediat ce apare o rază de lumină. Nu știu să trăiesc frumos. Nu am învățat să trăiesc frumos. Viața nu e frumoasă, viața e de căcat – de asta sunt sigură, să nu încerce nimeni niciodată să mă contrazică (cel puțin în…