Delir (ice)
M-am pierdut din nou pe nori de premise,
Stau aici visând cu ochi întredeschiși
La nopți de pasiuni și fericiri permise,
La ani rupți din lună, pentru noi promiși.
Pun lacăt peste fire, pun și la gură poartă,
Să nu mai aibă nimeni din mine ce iubi.
Am sufletul o ceașcă, îl apuc de-o toartă
Și sorb în nebunie dorința de a muri.
Îmi sugrum trăirile, îmi interzic și plânsul,
Nu aș mai vrea acum de tine să mai știu,
Ai în sufletul meu cuib și stau pitite-ntrânsul
Seri de vorbe goale. Oh, mi-e teamă că-i târziu…
Târziu e și acum, când mă gândesc să-ți scriu,
Las cerneala vie să curgă, litere să se-ncovoaie.
O să mă gândesc la timp, ca mortul în sicriu,
Când las rânduri delirice din gând să se jupoaie…
