-
autoportret.
mă văd răsucită ca un fir Alb și roșU de mărțișor, atârnat inimii. cauze inTerne, îmi zic din buze. din Ochi, îmi caut scuze. din sunet de vioară Pornesc idei, rațiunea mea – O, hrană pentru zei! Ratez momente, încerc să le memorez în imagini developaTe-n mine ca un crez. nu las în uRmă urme, merg, dar par că zbor, aleg tot mereu grEul, nu-mi place ce-i ușor. Poet este cuvântul… PoeT aș vrea să mor.
-
Negru Vlogă Ep. 7 – La mulți ani și-o poezie/ Anul vesel să ne fie!
Au trecut și sărbătorile astea. Și au fost exact așa cum mi-am imaginat: chilleanu’, în familie, fără consum prea mare de energie. Ba chiar mi-am încărcat bateriile să mă mai țină până prin vară, când plec în concediul ăla mare. :)) Am fost acasă, așa cum vă spuneam și în rândurile poeziei „În liniștea casei mele”. Și dacă tot am amintit de poezie, se pare că întreaga mea vacanță a stat sub semnul activității ăsteia: am scris și am citit versuri, ba chiar am și recitat câteva lângă brad. Cu ce ocazie? Păi, pentru noul episod Negru Vlogă: La mulți ani și-o poezie / Anul vesel să ne fie! Am…
-
În liniștea casei mele
Scârțâitul porții anunță vecinii că am sosit, Zăpadă în petice albe se deșiră sub ghete, Frumoasa mea căsuță, bine te-am găsit, Mi-a fost dor de tine, de liniște mi-era sete… Aici dispare totul, sunt numai eu și ai mei, Nu-mi pasă decât de clipa mea de față. Momente cât o veșnicie, ori două, sau trei, În liniștea casei mele, înseamnă o viață… Gerul apropie oamenii, îi aduce laolaltă, Zgribuliți în geci și fesuri, caută căldura, Lovituri de bici și clopoței în vale tresaltă, Vin copii cu plugușorul, să ure cu gura. Pe întinsul alb al curții îmi odihnesc ochii, Soarele-și arată dinții, lovind cu raze ca nuiele,…
-
Negru Vlogă Ep. 2 – „Seară de poezie cu lună plină”
Salutare! Sunt în trecere pe aici să vă arăt noul episod din serialul meu preferat, Negru Vlogă. :)) Luni, 14 noiembrie, am participat la o dublă lansare de carte: Mihaela Stanciu – Azi cânt Jazz și Florin Hălălău – Obiectele din oglindă sunt mai aproape decât par. Eu am mers acolo pentru draga mea Nora Iuga, de la care am luat și două autografe personalizate. 😀 Ce mi-a zis acolo și cum a fost seara cu Super Lună și super poezie, afli din următorul clip. În ultima parte am insistat pe faza cu autografele (ce, cum, cine a zis) :)) pentru că aș vrea, peste ani, să-mi amintesc fix acele…
-
Și-am să îl iubesc o oră în plus..
Nu cred în liniștea asta groasă ce se-așterne între noi, de sus, Nu m-ai lăsat să cred în tine cum vede muza un pictor sedus. Am ales cu gândul, am pășit cu mers de șoaptă, ușor nesupus, Am plecat cu zâmbetul nebun, dar ai rămas cu un lapsus. Și-ai crezut, naiv, că am plâns atunci tot ce-am avut de spus, Dar apoi m-ai căutat sublim să fim, acum doar ești. Și nu-s. Am construit repede visuri, la fel de ușor le-am descompus. Am promis cu degete cruciș că nu-ți mai scriu, dar am compus Câteva puzzle-uri rupte din noi – uite-ne, incompleți ca un rebus, Căutăm o definiție din „șase”…
-
Am tremurat..
Am tremurat aprig în tusea mea febrilă, mi-am vărsat plămânii-n castron de fier. M-am săturat de chemarea ta sterilă cum m-am săturat de mâinele de ieri. Am tremurat adânc în frica spasmotică de a mă întoarce iar și iar fără vreun scop. M-am săturat și de poezia asta sclerotică cum mi s-a luat de binele din horoscop. Au tremurat buzele când ai venit spășit să-ți recunoști greșeala fără de intenție. M-am săturat de tine o noapte-n răsărit, Tu te-ai săturat din nou să oferi atenție. Mi-au tremurat mâinile ca niște frunze moarte de dor, s-au dezgolit copacii în fâșii de ceață. S-au săturat și numele întruna să îți poarte cum…
-
Delir (ice)
M-am pierdut din nou pe nori de premise, Stau aici visând cu ochi întredeschiși La nopți de pasiuni și fericiri permise, La ani rupți din lună, pentru noi promiși. Pun lacăt peste fire, pun și la gură poartă, Să nu mai aibă nimeni din mine ce iubi. Am sufletul o ceașcă, îl apuc de-o toartă Și sorb în nebunie dorința de a muri. Îmi sugrum trăirile, îmi interzic și plânsul, Nu aș mai vrea acum de tine să mai știu, Ai în sufletul meu cuib și stau pitite-ntrânsul Seri de vorbe goale. Oh, mi-e teamă că-i târziu… Târziu e și acum, când mă gândesc să-ți scriu, Las cerneala…
-
Gânduri ninse.
Îmi stau ascunse, cu genunchii moi sub ele, Gândurile. Sorb din ceașca amintirilor din viitor în fața ferestrei către interior. Aștept să ningă. Fulgii mi-ar așeza steluțe mov în păr peste crengi de vise. Mi-aș face leagăn din oftat și cuib din cuvinte stinse-n vocea ta. Ecou, ecou, ecou – pereții-s albi. Vorbesc cu mine în tâmple, aștept să mi se întâmple ninsoarea. Dar, vezi, iarna mea e primăvară…
-
Ultimele clipe ale lui Nichita Stănescu.
Biografiile și memoriile – o completare a tabloului impresiilor mele despre autori În general, tipul ăsta de subiect atrage audiența. Recunosc că îmi place să aflu detalii din viața autorilor pe care îi citesc cu interes, iar felul în care ei au sfârșit îmi completează cumva tabloul impresiilor despre creațiile lor citite de mine până în prezent. Citesc cu drag biografii, dar mai ales memorii. Au acea notă personală, un pic din sufletul creatorului, ce mă atrage, mă intrigă și, deși știu că unele lucruri scrise acolo sunt pure fantezii (picante de cele mai multe ori), le savurez ca pe un pahar cu apă rece în căldura ce descompune cadavre pe catafalc…
-
Black and white feelings.
Nu mi-am propus să scriu ceva anume. Vreau doar să transmit. Astăzi, de 1 Decembrie, văd în fața ochilor numai imagini alb-negru, deși tricolorul este omniprezent. M-a cuprins o stare de dor. Dor românesc, neaoș, o năzuință, un alean. Cum să-i mai spun? 🙂 Ca-n dex: DOR,doruri,s. n.1. Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. ◊ Loc. adv.Cu dor = duios; pătimaș. 2. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. 3. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe). 4. (Pop.) Durere fizică. (Ex: Dor de dinți) 5. Poftă,…
-
Poezia săptămânii. Nina Cassian.
M-am gândit să redeschid această parte a blogului și să postez (din nou) în fiecare joi câte o poezie. Două, trei.. 😀 Nu mă refer aici la deLiricele mele. Să vă mai zic? Îmi place poezia: să o citesc, dar mai ales să o scriu. Dar cine mai citește versuri în zilele noastre? Eh, nostalgicii, ai spune. Ai dreptate, dar nu numai ei. Nora Iuga spunea despre poezie așa: Se poate face proză și din inteligență, poezia are nevoie de instinct. Subconștientul e mai inteligent decât inteligența. Eu cred că instinctul e mai aproape de obișnuințele noastre vechi, mă gândesc la o ereditate colectivă. Poezia e un fel de ancestralitate…
-
„Aș vrea să pot să îți spun ce simt…”
Simțiri și armonii legate între ele au fost prinse în năvod, Știu că mi-ai fost pansament pe retină, m-ai ajutat să văd totul mai clar, în culori de curcubeu. Ai încercat din greu, doar că eu nu știu să mă joc de-a iubirea. N-am tupeu. Gol și dor, morală surdă în tăcere deplină, mă cunosc bine – dac-ar fi să auzi ce gândesc, ai ști că totu-i despre tine, în fine. Mă cert cu mine însămi că nu am puterea să scriu și altceva decât versuri neînțelese ca Eminescu și triste ca Bacovia. Le citești, dar ele nu îți spun nimic. Cum ar putea să o facă? Tu…